Vatra noastră

„Veşnicia s-a născut la satˮ spunea inegalabilul Lucian Blaga. Şi totuşi, satul nu-şi mai găseşte locul în eternitate, cel puţin, nu în era modernă. Acesta este şi cazul satului Luncşoara, sat desprins parcă din poveştile lui Creangă. Atestată documentar încă din anul 1335, Luncşoara surprinde prin frumuseţea cu care a fost înzestrată, cu peisajele pitoreşti, cu liniştea şi tihna întâlnite doar la ţară, dar mai ales, cu oamenii gospodari, calzi şi primitori, români straşnici aşa cum doar la sat găseşti. Nu degeaba spunea românul că „omul sfinţeşte loculˮ.

Din păcate, Luncşoara se confruntă cu o dilemă tot mai des întalnită în satele româneşti: exodul populaţiei. Mirajul mediului citadin, oportunitatea unor câştiguri mai mari şi preferinţa pentru viaţa comodă au secătuit, încet, dar sigur, satul de oameni. Pe uliţele serpuitoare întâlneşti doar bătrâni trudiţi, dar mândri de obârşia lor, care lucrează pământul şi păstrează cu sfinţenie obiceiurile locului. În rest, tinerii sunt puţini, populaţia fiind îmbătrânită.

Aici intervenim noi, oameni simpli, cu drag de satul românesc. Şi pentru că o vorbă înţeleaptă din popor spunea că „voinţa inimii dă aripi picioarelorˮ, ne-am propus să insuflăm viaţă satului Luncşoara, să readucem tinerii pe meleagurile natale.

În acest sens, dorim să înfiinţăm un cămin pentru copiii abandonaţi sau proveniţi din familii defavorizate. Acesta se doreşte a fi un loc propice pentru dezvoltarea armonioasă a acestora, un loc în care să înveţe şi să se bucure de o masă caldă. Pentru început, ne-am gândit să pornim de la o capacitate de 20 de locuri a căminului, cu posibilitatea de a ne extinde pe urmă.

De asemenea, tot în sprijinul copiilor, dorim să realizăm un teren sportiv, care să le ofere acestora posibilitatea de a-şi petrece timpul liber într-un mod plăcut, dar în acelaşi timp benefic pentru sănătate. Deoarece copiii nu dispun de cinematografe sau centre comerciale şi nici nu sunt dependenţi de internet şi de reţelele sociale, neavând alte modalităţi de a-şi petrece timpul, credem că iniţiativa noastră s-ar bucura de un real succes.

La nivelul şcolii, dorim să ne „înfrăţimˮ cu alte şcoli europene, cu care să încheiem acorduri de colaborare şi să realizăm schimburi de bune practici şi de elevi. Vrem să le oferim astfel copiilor noştri posibilitatea de a călători şi de a cunoaşte noi culturi, fără să fie nevoiţi să plătescă pentru asta. Suntem convinşi că idea noastră va aduce bucurie pe chipurile lor.

Nu în ultimul rând, în beneficiul tinerilor, dorim să încheiem contracte de colaborare cu diferite firme, societăţi comerciale, fabrici, în încercarea de convingere a acestora că merită să investească în Luncşoara şi să creeze noi locuri de muncă aici. Avem convingerea că, dacă ar avea de lucru în sat, mulţi tineri s-ar reîntoarce acasă. Astfel, populaţia ar creşte şi s-ar vedea o întinerire demografică. Totodată, având de lucru şi câştigând bani, locuitorii ar începe să construiască noi case, şi-ar ridica nivelul de trai, iar bunăstarea lor s-ar revărsa asupra întregului sat.

Evident, toate cele menţionate anterior necesită finanţare. De aceea, venim în întâmpinarea investitorilor şi a celor care doresc să sponsorizeze acţiunile noastre, asigurându-i de sprijinul şi recunoştinţa noastră. Vom sta la dispoziţia domniilor lor.

În loc de concluzie, doresc doar să spun, în calitate de director de şcoală şi de locuitor al satului Luncşoara, că, dacă veşnicia s-a născut la sat, eu imi doresc ca Luncşoara să-şi găsească loc în negura timpului şi voi face tot ceea ce imi stă în putinţă pentru ca satul nostru să prospere. În ochii mei, Luncşoara respiră eternitate.

Al dumneavoastră,

Adrian Matei Botici